Povestea unirii dintre Creative Luggage și ERKA Synergy Communication
În 2016, Creative Luggage avea aproape tot.
Oameni foarte buni. Structură. Execuție la cel mai înalt nivel din piață. Recunoaștere, vizibilitate, o cultură pe care o invidiau alții.
Îi lipsea un singur lucru. Clienții mari.
Propunerea
La finalul lui 2016 a venit întrebarea: cum ar fi să ne unim?
ERKA Synergy Communication nu era un străin. Le era client și partener, aveau proiecte împreună, se înțelegeau bine ca agenții. Și se completau aproape perfect.
ERKA avea exact ce le lipsea: clienți, portofoliu, print, TV clasic. Le lipsea brațul digital. Și, mai ales, managementul. Aveau clienți de un nivel pe care structura lor nu îl mai ținea.
Unii aveau execuție și niciun client mare. Ceilalți aveau clienți mari și niciun om de digital.
Asta era sinergia. Reală, nu pe slide.
Drumul secret la Paris
Claudiu a acceptat. Dar dealul era fragil, așa că l-a ținut sub radar. Nu voia ca echipa să afle prea devreme și să se sperie.
Și aici urmează partea pe care nu o spune nimeni.
În toiul negocierilor, telefoanele au început să rămână fără răspuns. Tăcere. Ezitare. Dealul părea că se duce.
Așa că s-a urcat în avion. Vezi că vin la Paris. Hai să închidem treaba, într-un fel sau altul.
S-a dus în secret, ca nimeni din agenție să nu prindă de veste. Singurul lucru care l-a dat de gol mai târziu a fost un bilet la Muzeul Armatei, plătit din greșeală cu cardul de firmă. În rest, totul a fost sub radar.
Au bătut palma în martie. Pe 1 iunie se uneau.
Unirea
Și pe 1 iunie s-au unit.
Cu rezistențe din partea echipelor și cu entuziasm în același timp, toți s-au mutat în sediul ERKA, pe Uverturii.
Peste noapte, deși își dorea să fie creative director, a devenit general manager. A preluat biroul din București și pe cel din Paris. El, managementul efectiv.
Comeback-ul
Și aici a început drumul lung al comeback-ului.
Pentru că, după unire, cifrele erau în scădere. Brusc, mult mai mulți oameni. Trebuia stabilizat totul.
Au pornit de la vreo douăzeci și ceva de oameni. Au ajuns la peste cincizeci. Cifra de afaceri a grupului era sub 1,2 milioane de euro, în scădere. A urcat la 1,8 milioane, în drum spre 2.
Au intrat clienți noi, mari, enterprise. O perioadă foarte dură, 2017 și 2018, dar plină: programul de loyalty pentru Michelin și Michelin Trucks, Adama, Decathlon, cu deschideri de magazine, campania de loyalty și Trocathlon, apoi Accenture, Humanic, branduri din Paris ca Printemps și Galeries Lafayette, Certsign, Lerdamer, Medlife.
Agenția a intrat în Top 30 Agenții de Publicitate din România, clasamentul Forbes.
Partea grea nu a fost businessul
Au fost oamenii.
Două culturi total diferite, care la început nu se înțelegeau. Una venea din digital: rapidă, neformală, obișnuită să testeze. Cealaltă venea din clasic: structurată, obișnuită cu procesul.
O fuziune nu unește două firme. Unește două feluri de a gândi.
A durat mult să le aducă la unison. Dar le-a adus. A construit o structură de management, a organizat firma, a pus lucrurile clar pe masă.
Ce te învață de fapt o fuziune
Creșterea nu înseamnă doar cifre. Înseamnă cultură.
Poți să aduni două echipe bune sub același acoperiș și să obții haos. Sau le poți alinia și să obții o agenție.
Diferența nu o face contractul. O fac oamenii care, într-o dimineață, încep să tragă în aceeași parte.
Organizațiile cresc atunci când oamenii din interior împărtășesc aceeași direcție.
Ce a rămas
La finalul lui 2018, din cauza unor diferențe de viziune, Claudiu a decis să iasă.
A ieșit dintr-o agenție mai mare, mai matură și mai stabilă decât cea cu care intrase.
Și cu o convingere pe care a dus-o mai departe: viitorul nu aparține agențiilor mari. Aparține celor mici, rapide, specializate.
De acolo a pornit următoarea poveste.